Un El stă singur și asteaptă
O Ea îl urmărește-n zare
Un El nu știe că mai e o treaptă
Și Ea ca din senin apare
Îl vede trist, i-arată cerul,
O vede El, i-arată
zâmbetul Nimic nu e mai limpede – albastru
E și cerul Sunt și ochii
celui Mai frumos, măiastru,
Unui El. Ce ar vrea el,
ar vrea și Ea O zi, o noapte
Un cer senin, o stea
Mereu va fi O noapte și o zi
Pentru Ei doi, Pentru ce
vor, Iar mai apoi, Sus pe un nor,
Zbura-v-or, frământați de
dor....
Și dragostea ascunsă Le va fi hrană pentru timpul lor.
Dar Ei nu știu de s-ar
putea Avea Mereu: Aceeași stea,
Același cer și-același
soare, Cu nori, cu ploi sau doar albastru
În ochii lui e mai
perfect decât Îl văd mereu Îl am doar eu
Stăpână peste cerul meu,
Iar El, stapân peste uscat:
Pamânt mai vechi, necizelat
Doar pentru El,
Superb, sublim,
desăvârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu